[DOCUMENTAR] Planeta Petrila – in cinematografe si pe HBO

„Minerul are viata vesnica: 25 de ani pe intuneric, dupa aia mai sta cinci ani la lumina si se intoarce.”

Documentarul social Planeta Petrila este o surpriza laudabila: de la reusita, pana la subiect si abordarea lui si pana la participantii care coloreaza – la propriu si la figurat – intreaga poveste. Povestea uneia dintre cele mai mari si adanci mine din Valea Jiului, cu o vechime de 150 de ani care s-a transformat brusc intr-un inconvenient.

O fresca pe cat de reala, pe atat de gri, autohtona si absurda despre saracia unor vremuri unde vocea poporului se stinge putin cate putin, iar clasa politica muta ultimele piese. Cam la asta s-ar limita documentarul lui Andrei Dascalescu. O productie care a inceput mai mult ca o curiozitate, cum el insusi a declarat, si care s-a conturat pe parcurs pe masura ce primea bucatele din evenimente.

Reusita nu este pusa decat pe seama incapatanarii domnului care a tinut mortis sa intre pe geam cand era dat afara pe usa, Ion Barbu. Pentru ca, filmarile au fost de multe ori interzise sau limitate, asa cum dictau mai marii locului. De altfel cei care au adus in ruina sau au sters complet unele locuri ale zonei care sustinea finaciar viata unei comunitati. Si inainte sa se transforme intr-o mostra de morala, avem mai degraba cadre specifice unui documentar observational din care tragem singuri concluziile.

Asa cum mentionam si la inceput, personajele sunt unele remarcabile prin simplitatea si naturaletea lor. Pe o parte avem vocea minerilor reprezentata de brigadierul Catalin Cenusa si pe cealalta pe a poporului guraliv, Ion Barbu. Acesta a gasit reteta perfecta sa faca haz de necaz si sa incerce sa se foloseasca de orice motive din oras pentru a-si striga pasurile activiste – a fost miner si s-a transformat in artist. Cei doi sunt liderii care au tinut mortis sa se lupte cu morile de vant, cu autoritatile care au facut ce au vrut si cum au vrut, care nu au raspuns la telefoane si care nu au acceptat nici macar o intalnire pentru a asculta alternativele salvarii cladirilor istorice.

Una dintre temele asupra carora Dascalescu (cunoscut publicului pentru Constantin si Elena)  s-a concentrat a fost interesul de a face un altfel de portret al meseriei de miner, altul decat cel promovat d(pr)in ’90. Personal, consider ca a reusit si nu doar prin discutiile surprinse incognito, cat mai ales prin realitatea care nu ar fi putut fi regizata nicio secunda. Folosindu-se de situatii de umor si de contraste, de atmosfera cenusie si de ambianta aproape apocaliptica, regizorul face o incursiune uneori dramatica, alteori amuzanta intr-un orasel resemnat.

 Cam asa – un oras sustinut de o mina inchisa, un documentar despre viata din subteran si despre cea de la suprafata. O lume facuta din decoruri cand artificiale, cand reale. Fara sa stii care este mai trist. Ultima oara experimentam o astfel de zbatere in productia lui Alexandru Belc in „Cinema, mon amour” unde cinematograful Dacia Panoramic din Piatra Neamt era doar o relicva incomoda. Aici retata e putin diferita, dar concluziile si dezinteresul asemanatoare.

Autorul se foloseste asa cum trebuie de ce are la indemana. Ferice de acesta ca materialul este ofertant, ba chiar as indrazni sa spun ca al naibi de bine orchestrat, ceea ce face si mai bun produsul final – de la manifestul de carnaval, la inmormantarea simbolica si pana la peretele mortuar unde sunt inscrisi numele decedatilor – fantastic moment – o sa fii de multe ori luat prin surprindere. Si asta este foarte bine. Eu zic ca nu e de ratat.

Documentarul Planeta Petrila a fost recompensat cu Premiul Publicului la TIFF si a avut premiera mondiala in cadrul sectiunii First Appearance Competition a Festivalului Internațional de Film Documentar din Amsterdam.

Filmul va avea premiera la HBO Romania pe 22 iunie, iar premiera in cinematografe este programata pentru 23 iunie, distribuit de Transilvania Film.

Vizionare trailer: