[DOCUMENTAR] Chuck Norris vs. communism (2015): Review

„Lumea are nevoie de povesti”

(Irina Margareta Nistor)

• Regizor: Ilinca Calugareanu
• Actori: Irina Margareta Nistor, Ana Maria Moldovan, Dan Chiorean
• Gen: Drama
• Premii: un premiu, cinci nominalizari
• Tara/ Limba: UK | Romania | Germany/ Romana
• Durata: 78 minute

Traim vremuri cand pirateria digitala cu filme, carti, muzica, seriale a luat un avant rusinos. Sunt piratate diverse materiale si puse la dispozitia unui public care are la discretie aproape tot ce inseamna nou. Doar la un click distanta, site-urile de torrent functioneaza lejer: se inchid doua, se deschid trei si foarte multe tari nu au inca o legislatie foarte clara in ceea ce priveste pedepsirea utilizatorilor. Pentru ca pana la urma vorbim despre o infractiune care se traduce prin furt, fie ca alegem sa nu platim pentru descarcari, pentru un bilet la cinema, pentru o carte sau pentru un spectacol inregistrat.

Regizorii, scenaristii si actorii sunt constienti de risipa muncii lor si pierderile sunt uriase. Cu toate astea, industria cinematografica ramane una cu multe zerouri in coada si fie ca ne place sau nu, filmele influenteaza, motiveaza, bucura, intristeaza, ajuta sau darama individul, comunitatea sau societatea. Intr-o forma sau alta.

Cu „Chuck Norris vs communism” Ilinca Calugareanu ofera publicului cunoscator sau nu, portretul unor vremuri cand accesul la informatii erau restrictionate, intr-o tara ingradita si sufocata de un regim care interzicea cultura, religia sau libertatea.

O Romanie gri, cu cladiri bolsevici si oameni speriati acceptandu-si prezentul. Documentarul combina povestea din trecut cu marturisiri din prezent, vocile apartinand unor „supravietuitori” ai acelor vremuri, dar si mai important celor direct implicati in traficul ilegal de casete VHS. Partizanul Teodor Zamfir, domnul caruia multi ii datoreaza nostalgia unor vremuri triste colorate prin pelicule, evita sa isi arate chipul, dar ajuta prin sinceritatea cu care alege sa detalieze rutina si indrazneala cu care sfida guvernarea.

„Incepusem sa ne dorim sa fim eroi”

Este interesant de urmarit cum a inceput totul, cum s-a dezvoltat sistemul, pana la a ne mira de amploarea pe care fenomenul scapat de sub control cu implicare de la oameni de la cele mai inalte niveluri, a luat o dimensiune uriasa.

Daca initial totul pare un joc periculos, cand se introduce primul aparat video in tara, spectacolele de cinema tinute in sufrageriile unor familii ajung sa fie singura evadare dintr-o era a asupririlor.

Se insista asupra modului cum filmele necenzurate au influentat cumva setea pentru mai mult si pentru mai bine. Si tind sa cred ca asa a fost. Daca productiile la care audienta avea acces la orele cand se difuzau filme la Televiziunea Romana erau aspru modficate (se taiau cadre din pricina celor mai absurde motive), atunci proiectiile din apartamente erau cu adevarat o sarbatoare. Chiar daca nu se taiau chitante la intrare.

Si asta a fost posibil pentru ca cineva a riscat mai mult decat libertatea si cariera: Irina Margareta Nistor. O voce pe asociata cu ceva efemer, cu ceva ireal, care i-a ajutat sa depaseasca momentele sufocante. Un calcul al doamnei confirma peste 3000 de titluri carora le-a facut dublajul si nu regreta nimic. In calitate de cinefil, de om devorator de filme de orice fel, m-a cutremurat motivul pentru care dumneaei a ales sa faca asta: pentru ca era singura modalitate prin care putea vedea astfel de filme. Fie ca vorbim despre „Last Tango in Paris” al lui Bernardo Bertolucci sau de peliculele motivationale cu Sylvester Stallone sau despre versiunea glaciala a „Doctor Zhivago” din 1965. ”

Pana la urma despre asta ar fi si vorba: despre cum o singura femeie a dublat mii de filme din engleza in romana, devenind vocea mai multor roluri, de personaje feminine sau masculine pentru a ramana o figura revolutionara si datatoare de speranta pe scena de cinema de underground. Ecourile inca vibreaza.

Este interesanta abordarea aleasa de regizoare: daca la inceput toti invitatii sunt moderatori si ii privim doar ca niste indivizi depanand amintiri, abia spre final acestia sunt numiti. Si hazul facut de necaz, cu recrearea unor scenete imaginate de copiii visatori ai celor vremuri este o parte picanta si amara despre un adevar mascat pentru ca asa s-a convenit si a convenit.

Vizionare trailer:

The post [DOCUMENTAR] Chuck Norris vs. communism (2015): Review appeared first on CineAmator.